Cum drumul de la Baile Olanesti la Ramnicu Valcea e foarte scurt iar de aici la Ocnele Mari, doar o aruncatura de bat - mai ales ca am ales o scurtatura, am pornit hotarati sa vizitam salina, bucurosi sa ne mai racorim putin.La ora 12 erau deja 40 grade C; ne-a " prins " codul galben in Oltenia!
Faptul ca am patruns intr-un spatiu inchis, mirosul puternic al sarii, combinat cu gazele de esapament mi-au dat o strangere de inima, pentru ca din cate ma stiu, sunt putin claustrofoba.
Imi inchipuiam ca nu voi rezista mai mult de 10 minute in subsol, insa acest sentiment a disparut rapid, caci salina este o opera inegalabila a Maretului Creator, care a realizat un decor subteran greu de descris in cuvinte!

Straturile de sare creaza o combinatie de modele in alb si gri, care pe alocuri seamana cu liniile zebrelor!
Iar imginatia oltenilor in amenajarea salinei e demna de laudat!
La intrare se prezinta mostre de sare, cu diferite marimi si grade se salinitate, poze prezentand mina veche agatate pe cuiere de lemn, modul in care se lucra aceasta in trecut si uneltele folosite, istoricul minei si tratamentele sau curele recomandate scrise frumos de mana si prezentate in mod atractiv.
Salina dezvaluie lucruri mai putin stiute de mine;astfel din informatiile prezentate, am aflat ca penitenciarul de la Ocnele Mari, disparut odata cu prabusirea salinei, a reprezentat pana in anul 1948 unul din centrele in care alaturi de detinuti de drept comun au fost incarcerati si membrii ai Partidului Comunist din Romania, printre care si Gheorghe Gheorghiu -Dej.Una din cele mai marcante figuri intelectuale incarcerate la Ocnele Mari a fost si Petre Tutea.
"Voi cei care nu a-ti trecut prin inchisori stiti cum arata si cei care inchid si cei inchisi. Aveti o perspectiva totala."
Petre Tutea

Dar voi lasa pozele sa vorbeasca!
Am incercat sa vedem cat mai multe, ne-am inchinat in bisericuta admirand forma de cruce, peretii acoperiti cu icoane;
Copii s-au jucat, ne-am incalzit cu ciocolata calda si am incercat sa vedem cat mai multe din spatiile amenajate, astfel ca timpul a zburat fara sa simtim.
La 14,20 ne indreptam grabiti spre iesire ca sa prindem autocarul ce preia turistii.
Dupa doua ore ne intorceam in "cuptor", bucurosi insa ca suntem la suprafata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu