luni, 3 iunie 2013

Iasul sub ocrotirea Cuvioasei Parascheva

   "In suntetul colpotelor si in armonia frumoaselor cantari bisericesti, sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate cu mare cinste in biserica manastirii Sfintii Trei Ierarhi, la 13 iunie 1641.

 



      Sfintele moaste au ramas aici pana in anul 1884. Incepand  lucrarile de restaurare ale sfantului locas, ele au fost mutate in paraclisul manastirii. Dar, in noaptea de 26 decembrie1881, a izbucnit un incendiu din cauza unei lumanari ramasa aprinsa chiar langa racla de lemn in care se aflau moastele. Focul s-a extins la catafalcul pe care era asezata racla si , arzand mocnit toata noaptea, a prefacut totul intr-un morman de jar. A doua zi, s-a constatat ca cinstitele moaste au ramas neatinse.


Ele au fost mutate in Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se afla si aztazi.      Sfintele moaste sunt cinstite de toata obstea drept credinciosilor moldoveni. Acestia o roaga pe Sfanta Parascheva sa mijloceasca pentru ei inaintea lui Dumnezeu, considerand-o ocrotitoarea Moldovei.
 
     Aceasta calitate s-a adeverit si in timpul celor doua razboaie mondiale, cand orasul Iasi a fost protejat de furiile razboiului. Catedrala Mitropolitana, unde se afla moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, nu a fost atinsa de nici un obuz. Batranii povestesc ca in timpul razboiului ostasii vedeau noaptea o femeie uriasa, deasupra orasului Iasi, ce-si inalta mainile catre cer, intr-o tainica rugaciune."

           fragment din cartea Sfanta Cuvioasa Parascheva, apartinand seriei Sfintii, prietenii lui Dumnezeu si ocrotitorii copiilor.

         Astfel am gasit noi Iasul; ocrotit de o liniste binecuvantata, cu  biserici si statui rasarind la tot pasul, cladiri istorice alaturi de altele moderne, ziduri de manastiri, alei strajuite de tei, si parcuri mari, frumos ingrijite care iti incanta privirea si iti bucura pasii.
Biserica Sfantul Nicolae Domnesc
 
Scoala primara Gheorghe  Asachi
 
        Dintre atatia tei, unul dintre ei, cu rezonanta aparte  ne-a  facut sa ignoram ploaia torentiala si  sa iesim din masina pentru a traversa Parcul Copou care adaposteste cu mare grija Teiul lui Eminescu.


 La 1.07.1875 Eminescu este numit de Titu Maiorescu in functia de revizor scolar pe doua judete - Iasi si Vaslui. Astfel incepe sa ia contact Eminescu cu Iasul; acesta devine orasul sau de bastina, leaganul marii sale iubirii.


" Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...


Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;


Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or s
ă cada rinduri - rinduri."


 

 


       Aici leaga o frumoasa si trainica prietenie cu Ion Creanga; adeseori "la bojdeuca badiei Creanga  aveau sa stea la povesti pe prispa si la un pahar de vin".
 
      Dupa ce ne-am bucurat de vederea teiului, a aleilor largi, marginite de diverse statui, busturi, vase de ceramica, lucrari abstracte - opere ale tinerilor artisiti de la Facultatea de arta, am plecat mai departe  cu gandul sa vizitam serele Gradinii botanice. Ne-au incantat  speciile deosebite si rare de plante aduse din toate partile lumii, desi in sere ploaia se strecura prin toate crapatuile, iar temperatura era la fel de scazuta ca afara. Insa Gradina botanica vreau s-o prezint intr-o alta postara, in care voi lasa mai mult pozele sa vorbeasca.
 
      De aici ne-am indreptat catre Manastirea Golia, "mare minune si podoaba a orasului Iasi", a carei atestare este cunoscuta inca de la 1564, avand ca prim ctitori pe Maxim Burnaru si sotia sa Antima. << Totusi, numele manastirii vine de la marele logofat Ioan Golia amintit pentru prima data pe un Tetraevnghel, in 1575.
 
 
      Hramul bisericii este Inaltarea Domnului, aceasta fiind refacuta la dimensiunile actuale de domnitorul Vasile Lupu inte anii 1650-1653 si terminata de fiul sau Stefanita in 1660.
Pictura bisericii este de exceptie; Sfintii au fruntile inconjurate de nimburi, cu rozete sculptate, braie si floralii de inscriptie populara.>>
 
din pliantul de prezentare al Manastirii Golia 
 
 

      Un aspect grandios il ofera si zidul manastirii care are o inaltime de 9 metri, o latime de 1 metru si turnul clopotnitei de aproape 30 metri inaltime, executat din blocuri mari de piatra si din care pe vreme frumoasa se poate vedea  Iasul in toata maretia  lui.
  
           Epivata, vazand lauda pamantului ei rasarind dintru ale sale, cu bucurie te-a intampinat,Preacuvioasa, marindu-te cu mare cucernicie; iar noi care in urma ne-am invrednicit a dobandi moastele tale,cum vom putea indestul a provadui minunile pe care le-aifacut, de nu cantam acestea:

 Bucura-te, luminatoarea Moldovei;
Bucura-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucura-te, invatatoarea parintilor tai;
Bucura-te ceea ce n-ai adunat averi pamantesti;
Bucura-te,  adunatoarae cerestilor daruri;
Bucura-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucura-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucura-te, indreptatorea mandriei;
Bucura-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucura-te, sprijinitoarea batranilor;
Bucura-te, osandirea dusmanilor;
Bucura-te, Parascheva, mult folositoare!

Tinuturile Casienilor

  Pasii si sufletul ne-au purtat sambata asta, de Sfantul Dimitrie cel Nou, la Manastirea Ioan Casian. Un loc de suflet, dar unde nu reusim sa ajungem, din pacate, prea des.


     Dupa participarea la Sfanta Liturghie, am vrut sa mai zabovim o vreme, caci toamna ne-a daruit darnica un vanticel cald si un soare mangaietor, iar culorile aruncate cu maiestrie auspra tinuturilor Casienilor au un farmec ce te tintuiesc si iti acapareaza privirea si inima.







<<Dobandind drumul drept al sufletului, statornicia cugetarilor, vioiciunea inimii cu o bucurie de nespus si cu inaltarea inimii sa zicem:
Doamne, spre ajutorul meu ia aminte,
Doamne, sa-mi ajuti mie grabeste-Te." (Psalmul 69,1) >>

Relatare din Convorbiri duhovnicesti ale Sfantului Ioan Casian cu parintele Isac








"...Dobrogea nu-ti dezvaluie frumusetile dintr-o data, trebuie sa le vezi cu ochii inimii si sa le intelegi cu sufletul."
                                        Prof. Sofia Tudosa Romanov.



 

Manastirea Prislop, loc de suflet in inima Ardealului

 In cele din urma, dupa o lunga asteptare si un drum facut din bucati, cu multe popasuri, peregrinari pe la Sfinte Manastiri din Oltenia, am reusit sa ajungem in Tara Hategului, in localitatea Silvasu de Sus si de aici la Manastirea Prislop.
        Pentru ca am ajuns destul de tarziu, ne-am grabit sa ajungem la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Dupa ce am trecut de poarta frumoasa, cu porti mari de lemn, am pornit pe cararea de piatra, am trecut pe langa clopotnita construita de Parintele, apoi pe langa frumoasa Biserica din piatra cu hramul Sfantei Treimi si de aici pe o poteca strajuita de foioase, luminata de felinare pana la locul tainic unde isi afla odihna vesnica Parintele Arsenie.
    Fosnetul frunzelor si linistea padurii, lumina tainica a  lunii, emotia de a ajunge la mormantul Sfantului... sunt de neputinta sa le descriu si din pacate nu pot sa le prezint nici prin pozele facute de noi(am consumat spatiul alocat!). E o atmosfera pe care va doresc din suflet sa o simtiti si sa o traiti aevea.
       Credeam ca la aceea ora nu se afla nimeni, insa pelerini credinciosi stateau tacuti la lumina lumanarilor, privegheu si se rugau. Am ingenunchiat si noi, pacatosii, sa ne rugam si sa sarutam crucea si am ramas prea putin din pacate, caci nu stiam unde ne vom caza si aveam emotii sa fac drumul inapoi in sat, pentru ca drumul era cam prost si neiluminat.
    Imi doream mult sa ramanem macar o noapte la manastire pentru a fi in acele locuri pe care Parintele Arsenie le-a sfintit cu rugaciunea, cu faptele si cu duhul intelepciunii, cu vorba si facerile de bine. Si  Dumnezeu a oranduit sa intalnim o maicuta binevoitoare, care a acceptat sa ne gazduiasca desi multi oameni care venisera pentru slujba de duminica solicitau cazare.
 
      Mi-aduc aminte ca peste noapte am iesit sa iau o gura de aer ... cerul era instelat, linistea plutea in aer, m-a invaluit  sentimentul de pace si nadejde.
 
      
        Duminica dimineata curtea manastirii era plina. Platforma de la intrarea acesteia era ocupata pana la refuz de masini, autocare, microbuze...multime de oameni veniti din toate colturile tarii soseau necontenit. Desi innoptasem acolo, pana ne-am mobilizat si  am ajuns la biserica, aceasta era plina pe jumatate. Cei mai multi dintre pelerini, cred, dupa ce se inchinau si lasau acatistul se asezau la rand pentru a se inchina Sfantului Ardealului; nebanuind cat de mult se va mari randul am stat la slujba o vreme si apoi am vrut sa aprindem o lumanare la mormantul Parintelui. Mare mi-a fost uimirea, caci la capatul aleii sute de pelerini, toti cu flori frumoase, buchete  sau in  ghiveci asteptau linistiti, ori mai nerabdatori sa  lase micul lor dar si o rugaciune... 
Cei mai norocosi, porneau de acolo spre pesterea Sfantului Ioan de la Prislop.
 
 
       Sursa pozeihttp://lixandra-lixandra.blogspot.ro
 Ma intreb ce va fi maine la Manastirea Prislop cand credinciosii vor veni sa asiste la slujba de pomenire a Sfantului Arsenie Boca...
Maine, 28 noiembrie se implinesc 23 de ani de cand acesta se muta la Domnul.

      Ne-a lasat invataturi scrise cu duh si patos adunate in multe carti; puternice indemnuri catre rugaciune si milostenie, iertarea aproapelui; ne invata sa ne educam copii caci datori suntem nu doar a-i naste ci mai ales a-i invata sa fie crestini ca o datorie morala ce duce la mantuire: "Daca nu poti vorbi copiilor tai despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei."
    Primind duhul vederii inainte a ajutat multi oameni sa apuce pe drumul cel bun, a condamnat intreruperile, caci "copii nefacuti strica pe cei facuti"; a blamat ateismul: "Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentala a naturii umane."
    A indemnat oamenii sa duca o viata simpla, curata, in care sa ne rugam pentru vrajmasi si sa fim crestini nu doar cu numele ci cu intreaga faptura si viata: "Crestinismul nu este doar o afacere de Duminica, ci e o stradanie de toate zilele".
   Fiind un autodidact, iubitor al artei, a urmat Institutul Bell-Arte din Bucuresti, a pictat biserica Sfanta Treime de la Prislop si a realizat mai multe lucrari de infrumusetare  si sculpturi la Manastirea Sambata de Sus. 
   "Cand ti-a dat Dumnezeu un dar, asigura-l cu intrebarea si ocroteste-l cu smerenia si cu atat mai  mult nu iesi din sfatul unuia dintre nebagatii in seama slujitori ai lui Dumnezeu.
  Convertirea talentelor este un mare talent.Inzestrarile lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente de care sa ne bucuram numai noi".
 
   Multe sunt invataturile si nu am reusit sa citesc nici o mica parte din ele... sper ca aflandu-le sa fiu un om mai bun, sa inmultesc talantii.Asa sa ne ajute Dumnezeu!
  Binecuvinteaza Sfinte Parinte, ne iarta si te roaga si pentru noi, pacatosii!
 
     Rugaciunile Parintelui Arsenie Boca le puteti citi aici:
http://sperantacredintasiiubire.blogspot.ro/2012/02/rugaciunile-parintelui-arsenie-boca.html

   iar fotografii deosebite de la Manastirea Prislop puteti gasi pe site-ul: http://fiuny.wordpress.com/2011/05/16/manastirea-prislop/

Targu Jiu si operele lui Brancusi

De la Horezu spre Targu Jiu, cu gandul sa vedem in sfarsit celebrele opere ale lui Brancusi.Neavand o harta a obiectivelor, stiam doar ca se afla intr-un parc, asa ca ochii lui Florin ereu pe GPS, ai mei la drum iar copii se uitau pe geam cu gandul sa zareasca Coloana infinitului.
 
 Dar mare mi-a fost surpriza, ca nu mult dupa intrarea in oras, am zarit pe partea dreapta varful coloanei, stralucind sfios caci soarele era ascuns in nori.
  Asa ca am facut dreapta imprejur pentru a gasi loc de parcare si am pornit bucurosi pe pajistea verde in dorinta de a atinge coloana de bronz pe care Brancusi a faurit-o cu atata maiestrie si eleganta.
   
 « Coloana fără sfârşit » creatorul ei o vedea  « aidoma unui cântec etern care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie artificială. »
Repriza de pozat a trebuit insa scurtata, caci nuntile erau in plin toi si se pare ca obiceiul e ca tinerii casatoriti sa se fotografieze langa Coloana infinitului pentru a avea parte, asa cum isi doresc, de o casatorie fara sfarsit...
Am pornit mai departe, dupa ce am cerut indrumarile de rigoare spre parcul central care adaposteste cealalta parte a Complexului statuar pe care Brancusi l-a oferit orasului sau natal:
 Poarta sarutului ....

        iar mai departe, mergand pe alee strajuita de frumoasele scaune de piatra care pastreaza aceeasi linie a coloanei, ne astepta binevoitoare, Masa tacerii inconjurata de cele 12 scaune.

  Nu avem timp sa ne asezam, incercam cu greu sa facem poze in care sa prindem doar monumentala masa si dam o fuga pe malul Jiului, regretand ca timpul nu ne permite sa ne plimbam pe faleza frumos amenajata, marginita de salcii,de parcul verde si linistit.
  
  
În capitolul « În intimitatea atelierului : scrieri autografe » din volumul Brâncuşi inedit Doina Lemny il citeaza  în traducere pe Brancusi, datand aceasta prezicere a sa prin anii '50:
« Orice s-ar zice, orice s-ar face, opera lui Brâncuşi rămâne pentru timpurile viitoare
singurul pivot solid.
Opera lui Brâncuşi nu este o expresie locală, ea este esenţa celei mai înalte expresii a purităţii universale şi va rămâne de-a lungul secolelor viitoare
singurul obstacol peste care nu se va putea trece… ».

Postări populare