Targul de ceramica amplasat de-a lungul drumului ne-a luat prin surprindere, caci imi inchipuiam ca exista un loc special amenajat, ori o piata mare in centrul localitatii in care sa regasim frumoasa ceramica de Horezu, atat de vestita in intreaga lume.
Si oprind in putinele locuri gasite libere, exact la "botul calului" am aflat ca ACESTA e vestitul targ!
Farfurii, ulcele, castroane... solnite, oliviere...
toate atat de frumos colorate si incondeiate,
si fiecare cu un model unic, incat abia am reusit sa aleg doua castroane pe care le-am folosit imediat ce am ajuns acasa!
Nu eram porniti sa cumparam, dar cine se putea abtine!...
Fiecare din noi am inceput sa cautam, sa comparam, sa ne minunam si cu mare greutate sa alegem; cel mic: o solnita si doua ulcele; fetele- canite, eu , doua platouri; mamei, cadou o ulcica...
Ba ne doream si o oala de lut cu capac de facut sarmale (chit ca acestea nu sunt specialitatea mea!)...
Sotul, "hai si o ulcica!", ca asa ulcele frumoase n-am vazut prin Constanta!
Fiecare din noi am inceput sa cautam, sa comparam, sa ne minunam si cu mare greutate sa alegem; cel mic: o solnita si doua ulcele; fetele- canite, eu , doua platouri; mamei, cadou o ulcica...
Ba ne doream si o oala de lut cu capac de facut sarmale (chit ca acestea nu sunt specialitatea mea!)...
Sotul, "hai si o ulcica!", ca asa ulcele frumoase n-am vazut prin Constanta!
Ce mai, cand s-au strans toate....cauta sa le asezi si sa le faci loc cu grija in porbagajul superplin!
Dar dupa ceva parlamentari si permutari le-am facut loc si spre sfarsitul vacantei, chiar le-am oferit onoarea de a sta in geamantan, preferand sa tinem hainele in pungi.
Bine ca le-am adus acasa intregi si nevatamate!
Sa aveti spor in toate, bucurii si sanatate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu