luni, 21 noiembrie 2016

Dor de munte:Parque natural Sierra Cozorla

  Dupa o vara la mare, de fapt dupa un an langa mare, m-a cuprins un dor de munte, de padure si catarat  greu de descris; un neastampar sau "mancarici in talpa" cum il numeste Florin! Poate si pozele prietenilor plecati in tara, locurile mirifice pe care le-au vizitat cei dragi in diverse colturi ale Romaniei m-au determinat intr-o zi sa nu mai rezist si sa caut un loc, mai aproape de noi pentru a potoli acest dor...
      Asa ca cercetand Google Maps am dat de un parc natural destul de aproape de Valencia, la aproximativ 360 km in care ne-am hotarat sa mergem macar pentru doua nopti... Zis si facut; am cercetat mai indeaproape traseul (pozele postate de turisti au fost mai mult decat convingatoare!), posibilitatile de campare, am inceput sa cautam corturile si sacii de dormit pe care nu le mai folosisem de aproape 6 ani, cred, si am obtinut aprobarea cu bucurie a copiilor.

    Astfel, joi pe la 10 am reusit sa pornim la drum...In timp ce proviziile si bagajele erau duse la masina, Ema se plimba agitata intre mine si usa, urmarind momentul prielnic sa iasa; simtea ca se lasa cu drum si nu vroia sa fie lasata acasa!S-a linistit doar cand s-a vazut la locul ei in masina, la picioarele lui Florin mai precis...

  Drumul spre Parcul Natural Sierras de Cazorla este o placere; dupa ce iesi din Comunitatea Valenciana in care domina campiile inverizte, cu orezarii, plantatii de pomi fructiferi si palmieri incepe sa iasa la iveala pamantul rosiatic al Messetei Centrale din tinutul Castilla-La Mancha;din loc in loc, cateva culturi de porumb intretinute doar cu irigatii, cateva ferme in care vacutele grase aduna spice doar de ele vazute, graul deja cules care a lasat in urma intinse zone aurii si baloti frumos stivuiti. Pe alocuri apar movilite de teren, iar castelele domina cele mai inalte varfuri ale oraselor: Albacete, Chinchilla de Monte Aragon si Alcaraz. In rest doar sate mici cu o terasa  deschisa pentru trecatorii insetati, cate o finca ratacita in mijlocul campului, cerul albastru si o caldura sufocanta care te face sa inchizi rapid geamul masinii si sa te bucuri de racoarea aerului conditionat...

    Pe masura ce inaintezi terenul capata amplitudine; dealurile tot mai inalte sunt acoperite cu plantatii de maslini frumos randuiti pana in varf, stancile fac loc caselor in piatra, vegetatia devine mai bogata, peisajul mai pitoresc...am intrat deja in Andalucia! Parcul Natural Sierra de Cazorla isi deschide portile cu pitorescul orasel La Puerta de Segura,o insiruire de case albe de-a lungul drumului principal.

      
       De aici pana la destinatia finala a urmat aproape o ora de mers prin munte, pe calea sinoasa a care urmeaza cursul raului Guadalquivir si malul lacului Pantano del Tranco. 
       Lacul iti atrage privirea ca un magnet datorita culorii sale albastru-verzui, iar malurile rosiatice pe care le dezvaluie ofera un farmec aparte in contrast cu verdele padurii, cu pinii inalti ce starjuiesc imprejur. Dupa ce am poposit si ne-am potolit foamea am reusit sa facem o drumetie prin padure si sa il admiram mai deaproape pana cand a trebuit sa incepem cautarile... caci Ema, vazuta libera a prins urma unor capriore ce venisera sa se adape la lac si a alergat dupa ele ca la vanatoare mai bine de jumatate de ora. Cand credeam ca nu mai dam de ea, caci latratul i se pierduse de mult in padure, o vedem aparand lesinata de oboseala, gafaind si dand din coada ca nu cumva sa o certam pentru disparitia ei prelungita...

     Bucurosi ca am gasit-o ne-am intors langa lac sa o lasam sa isi potoleasca setea si am pornit spre masina, parcata langa un "Aparcamiento libre". Nici nu am apucat bine sa terminam cu instalarea primului cort ca apare domnul padurar si ne atrage atentia ca de fapt camparea nu e libera, nici macar permisa... decat pentru grupuri organizate de elevi, asa ca ne-a indrumat politicos spre un camping din apropiere urmarind tacticos cum ne strangem bagajele, spre dezamagirea noastra.

  
    Insa tot raul spre bine, caci nici la 30 km distanta se afla un camping de 3 stele (Fuente de a Pascuala), in mijlocul unei paduri de pini care ne-a oferit toate facilitatile necesare... inclusi mistreti la miez de noapte. Asta doar in prima noapte, cand au fost uitate portile principale deschise. A doua noapte dupa ce am dat un tur de camping si am vazut un cer instelat cum de mult nu ne-a fost dat sa vedem, ne-am oprit sa ii privim indeaproape prin gardul de plasa; sau ei pe noi! O familie intreaga: mascul, doua femele si doua generatii de godaci draguti care venisera la gard sa manance din painea aruncata de unul din turisti! Nu vreau insa sa ma plang, ci doar sa subliniez farmecul naturii....

    Daca treci peste aceste mici temeri - pe care recunosc ca mi le provoaca tipetele mistretilor si alte zgomote ale salbaticiunilor pe timp de noapte, daca reusesti sa treci cu bine de prima noapte in cort, poti spune ca esti deschis la provocari! Eu una era sa cedez datorita durerii de spate provocata de salteaua subtire de neopren, insa dupa 10 minute de la trezire am uitat de ea; caci linistea padurii, aerul curat si verdele naturii m-a facut sa las in urma aceste mici inconveniente. 
   Si cum copii au rezistat mai bine decat noi, ne-am incumetat sa mai ramanem si a doua noapte bucurandu-ne din plin de farmecul naturii...

    Sambata am stras corturile si am pornit la drum; am amanat masa de dimineata cu gandul sa ne mai bucuram de privelistea incantatoare a lacului si sa o servim intr-un "mirador" amenajat la  marginea drumului...

     Desi experienta la cort lasa impresii puternice, frumusetea naturii e de neegalat; aici si pretutindeni, Dumnezeu  a creat coltisoare de Rai!
       Doar in mijlocul naturii iti aduci aminte ca mai exista liniste si pace in lume, realizezi ca poti sa traiesti mai simplu, sa mananci mai putin- caci te saturi cu aerul curat al padurii, sa folosesti doar doua tricouri in loc de cinci-sase (caci in graba noastra am uitat rucsacul de haine!), ca poti sa stai si sa discuti in jurul mesei la lumina lumanarii nu privind televizorul, ca poti sa te plimbi observand florile, cerul si toate vietatile in direct nu pe facebook... si multe altele. 

       Ne-am intors cu mai multa energie decat am plecat si sper ca cei mici sa inceapa scoala cu forta, cu mintea curata si dorinta de a reveni mereu cu drag in mijlocul naturii....

        Fie ca inceputul toamnei, a anului scolar sa va gaseasca pe toti plin de elan si putere! 
  Cu drag, Nicol!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare