Manastirea Polovragi, o comoara la poalele muntilor

De la Horezu, in drum spre Targu Jiu, mi-am dorit mult sa trecem pe la Manastirea Polovragi, considerand ca timpul e de partea noastra si vom reusi sa ajungem pana seara la Manastirea Prislop.

    Drumul national Ramnicu Valcea - Targu Jiu este foarte bun, marginit de copaci si case ingrijite, incat este o placere sa conduci.

 

La poarta manastirii se aflau destule masini in parcarea amenajata. Tarabele cu suveniruri, obiecte bisericesti sau artizanat local  nu lipseau, insa nu am mai stat sa le admiram, caci dincolo de poarta frumos sculptata in lemn de stejar, stiam ca ne asteapta inca o podoaba a Olteniei, pretios lacas de cult si monument istoric datand din sec.XVI. 

 

 

 

 

 

Drumul pietruit marginit de brazi inalti, livada frumos ingrijita pe ambele parti, avand ca fundal muntele Piatra Polovragilor cu creste impadurite si verzi, culmi domoale despartite de Cheile Oltetului, parea prea scurt; te indemna sa mergi cu pasi marunti pentru a te bucura linistit de frumusetea din jur.

 

 

 

      Ajunsi la capatul lui ni s-a deschis o poarta mareata deasupra careia se inalta  clopotnita ridicata in timpul lui Constantin Brancoveanu.

         Complexul manastiresc are forma de cetate, in centru aflandu-se biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului."

        Mareata, construita in stil brancovenesc, cu pridvor larg, te asteapta sa pasesti, avand zugravita la intrare  icoana facatoare de minuni Acoperamantul Maicii Domnului.

       Catapeteasma bisericii este diferita de cele vazute pana acum; datand din secolul XVIII, lemnul este vopsit cu albastru si auriu, iar icoanele sunt de o frumusete rara. Maicuta Domnului si Domnul Iisus ne astepata cu blandete in strane imparatesti, in  vesminte deosebite, incat simti nevoia sa pleci genunchii, sa inalti rugaciuni si ganduri de multumire. Aceste icoane mi-au tulburat sufletul cu blandetea chipurilor si ma incanta  prin frumusete si maiestrie de cate ori le privesc.

     Pe latura de vest se afla foisoare si cerdace impodobite cu flori si e de admirat harnicia maicutelor care pe o asemenea vara au reusit sa le mentina vesele.

 

      Pe latura de nord, cismeaua cu foisor  te atrage si te indeamna sa te bucuri de apa rece, cristalina, in timp ce admiri frumoasa constructie brancoveneasca.

 

Cismeaua ii atragea pe calatori ca un magnet, caci desi aflati in ultima decada a lui august afara erau in jur de 35 de grade.    

Dupa ce ne-am racorit, am trecut intr-o alta curte care adaposteste cimitirul calugarilor si micuta bolnita a manastirii cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae; aceasta a fost constuita in 1732 prin grija Episcopului Clement si a egumenului Lavrentie.

 

 

       Biserica a fost construita in forma de corabie, avand doua spatii cu destinatii specifice, unul din ele fiind biserica propriu-zisa, iar celalat fiind folosit la inceputuri pentru adapostirea celor bolnavi.

In spate se deschide larg vederea catre munti si Cheile Oltetului.

      Daca la inceputuri in manastire au vietuit calugari, astazi maicutele organizate pe principiul "roaga-te si munceste", au reusit prin eforturi deosebite  sa revitalizeze intregul compex manastiresc.

 

Astfel am gasit noi manastirea pe care domnitorul Constantin Brancoveanu a rascumparat-o si restaurat-o in 1703:

o incantatoare oaza de liniste si frumusete!

 

 

      O parte din detalii privind Manastirea Polovragi au fost culese din catalogul de prezentare: "Lucrare aparuta cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei"