Pornind cu Ioana pe biciclete la o ora destul de tarzie - in jur de 8,30, am ajuns la Orasul Stiintelor tocmai bine! Nu poti sa nu iei un ragaz si sa privesti cum se reflecta in luciul apei cladirle muzeului si Ochiul Magic(Hemisferic), podul sau cladirea operei. Desi ne-am plimbat de multe ori pe aici tot sunt fascinata si pozez asemenea turistului amator constructile realizate cu atata imaginatie.
In prag de seara culorile devin magice;daca esti o fire nostalgica cerul iti va parea mai special, florile vor capata culori nebanuite si sufletul se va bucura de linistea inserarii.
Ceva mai departe de Orasul Stiintelor, imediat dupa Palatul de Arta Reina Sofia, un viteaz Don Quijote de fier sta in mijlocul apei parand ca vrea sa se i-a la intrecere cu aceste impunatoare cladiri. Se pare insa ca ceva il opreste... in spatele lui se afla o frumoasa biserica, Nuestra Señora de Monteolivete ce mi-e atat de draga pentru icoana Maicii Domnului (afisata pe fatada dar si in interior, deasupra altarului) si pentru cupola sa albastra care straluceste frumos in lumina soarelui.
E o liniste aparenta insa, caci daca te opresti in loc vei auzi fosnetul frunzelor, cantecul greierilor, al brotacilor intr-o baltoaca, ori poti asculta pasarele mai putin somnoroase care se foiesc prin tufe, se ciondanesc pentru vre-un loc mai bun de culcare...
Dar vorbele sunt de prisos; luminile felinarelor din Parcul Turia dezvaluie la orice ora momente de pace si frumusete pe care am vrut sa le impartasesc cu voi prin cateva poze poate mai putin reusite ...dar, la lumina inserarii!
Cu drag,pentru toti nostalgicii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu