Baile Olanesti si Manastirea Iezer

Dupa ce am iesit din Bucuresti mai usor decat ne asteptam, am luat-o pe autostrada A1 spre Pitesti si dupa iesirea de pe centura am urmat un drum mai sinuos pe Dealul Negru pentru a ajunge in Ramnicu Valcea; un drum pe care l-am facut adeseori cu autocarul si care imi provoca mereu "emotii stomacale" de care de asta data, in calitate de sofer, am avut norocul sa scap.  

La Baile Olanesti am gasit cea mai convenabila cazare, la un hotel de 3 stele, si surpriza cea mai placuta a fost, ca peste drum se afla Biserica de lemn cu hramul Sfantul Pantelimon, o podoaba a arhitecturii maramuresene construita de mesterii din Albac, numita si Biserica lui Horea, caci in ea s-a rugat pentru unitatea si libertatea romanilor.
   Biserica face parte din patrimoniul UNESCO.

   "Biserica lui Horea din Albac a fost adusă în Băile Olăneşti de patriarhul Iustinian Marina în 1958 şi de atunci reprezintă un simbolul al staţiunii vâlcene.

       Biserica moţilor din Albac sau „Biserica lui Horea”, care se află astăzi în staţiunea vâlceană Băile Olăneşti, datează din anul 1746. Biserica a fost ridicată în satul natal al lui Horea, fiind prima biserică de lemn salvată ca monument istoric în România. Ion I.C. Brătianu o cumpără, cu banii săi, în toamna anului 1907. Meşterul Nicolae din Sohodol  şi ucenicii săi au demontat bârnele de lemn pe care le-au transportat pe sănii până la gara Turda şi apoi în vagoane de marfă speciale până în Vechiul Regat. Biserica a fost reconstruită pe temelie nouă la conacul familiei Brătianu de la Florica (Ştefăneşti-Argeş)”.

     Interiorul bisericii m-a impresionat prin delimitarea frumoasa a naosului, barnele vechi de lemn si pictura veche, dar bine conservata ce prezinta pe larg scene din viata Mantuitorului si a Sfintilor.

   

In rest, aerul din Olanesti se mai pastreaza curat mai mult pe drumul spre izvoare, caci in centru mirosul de carburant sau diverse preparate la gratar se face simtit. 

      Ne-am bucurat de drumul pietruit si de sursurul raului, incercand sa ignoram caldura care la ora pranzului deja devenea suparatoare.

Izvorul 24, atrage inca multi turisti si persoane dornice sa-i guste apele sulfuraose cu proprietati curative deosebite, insa doar cei care beneficiaza de cartela - de la hotelul unde sunt cazati sau cumparata de la medic, se pot bucura de ea. Noroc ca celelalte izvoare inca isi mai revarsa apa gratuit catre cei dornici. In ciuda mirosului neplacut de sulf (asemanator apei clocite),  multi temerari isi umplu sticlele, iar apa trebuie bauta in cel mult jumatate de ora, pentru a-si indeplini rolul.    
Si acestia nu sunt putini!

    

    Intr-una din cele 3 zile cat am zabovit in Baile Olanesti am ajuns la Manastirea Iezer, micuta, ascunsa intre munti, in apropierea raului Cheia. Dupa ce urmezi soseaua asfaltata pana la Cheia (localitate care face parte din orasul Baile Olanesti), se mai parcurg 4 km pe drum forestier. O bisericuta mica, zugravita in alb, inconjurata de flori si de chiliile maicilor, ne-a intampinat dupa ce am urcat cateva trepte.

  Tainca, sfioasa te indeamna la tacere si rugaciune.

 

Schitul monahal este considerat cel mai izolat centru monahal din nordul Olteniei, iar dovezile despre vechimea acestuia se pierd in negurile vremii : domnitorii Radu I (1377-1383) si Mircea cel Batran (1386- 1418) fiind inscrisi in pomelnicul manastirii. Paraclisul  adaposteste moastele Sfantului Antonie de la Iezer ale carui izvor si pestera le poti afla daca urmezi cararea prin padure.

 Din pacate noi nu am resuit sa ajungem si la acestea.

Poate cu alta ocazie, daca ne ajuta Bunul Dumnezeu!