Dor de munte:Parque natural Sierra Cozorla

  Dupa o vara la mare, de fapt dupa un an langa mare, m-a cuprins un dor de munte, de padure si catarat  greu de descris; un neastampar sau "mancarici in talpa" cum il numeste Florin! Poate si pozele prietenilor plecati in tara, locurile mirifice pe care le-au vizitat cei dragi in diverse colturi ale Romaniei m-au determinat intr-o zi sa nu mai rezist si sa caut un loc, mai aproape de noi pentru a potoli acest dor...

      Asa ca cercetand Google Maps am dat de un parc natural destul de aproape de Valencia, la aproximativ 360 km in care ne-am hotarat sa mergem macar pentru doua nopti... Zis si facut; am cercetat mai indeaproape traseul (pozele postate de turisti au fost mai mult decat convingatoare!), posibilitatile de campare, am inceput sa cautam corturile si sacii de dormit pe care nu le mai folosisem de aproape 6 ani, cred, si am obtinut aprobarea cu bucurie a copiilor.

    Astfel, joi pe la 10 am reusit sa pornim la drum...In timp ce proviziile si bagajele erau duse la masina, Ema se plimba agitata intre mine si usa, urmarind momentul prielnic sa iasa; simtea ca se lasa cu drum si nu vroia sa fie lasata acasa!S-a linistit doar cand s-a vazut la locul ei in masina, la picioarele lui Florin mai precis...

  Drumul spre Parcul Natural Sierras de Cazorla este o placere; dupa ce iesi din Comunitatea Valenciana in care domina campiile inverizte, cu orezarii, plantatii de pomi fructiferi si palmieri incepe sa iasa la iveala pamantul rosiatic al Messetei Centrale din tinutul Castilla-La Mancha;din loc in loc, cateva culturi de porumb intretinute doar cu irigatii, cateva ferme in care vacutele grase aduna spice doar de ele vazute, graul deja cules care a lasat in urma intinse zone aurii si baloti frumos stivuiti. Pe alocuri apar movilite de teren, iar castelele domina cele mai inalte varfuri ale oraselor: Albacete, Chinchilla de Monte Aragon si Alcaraz. In rest doar sate mici cu o terasa  deschisa pentru trecatorii insetati, cate o finca ratacita in mijlocul campului, cerul albastru si o caldura sufocanta care te face sa inchizi rapid geamul masinii si sa te bucuri de racoarea aerului conditionat...

    Pe masura ce inaintezi terenul capata amplitudine; dealurile tot mai inalte sunt acoperite cu plantatii de maslini frumos randuiti pana in varf, stancile fac loc caselor in piatra, vegetatia devine mai bogata, peisajul mai pitoresc...am intrat deja in Andalucia! Parcul Natural Sierra de Cazorla isi deschide portile cu pitorescul orasel La Puerta de Segura,o insiruire de case albe de-a lungul drumului principal.

      
       De aici pana la destinatia finala a urmat aproape o ora de mers prin munte, pe calea sinoasa a care urmeaza cursul raului Guadalquivir si malul lacului Pantano del Tranco. 

       Lacul iti atrage privirea ca un magnet datorita culorii sale albastru-verzui, iar malurile rosiatice pe care le dezvaluie ofera un farmec aparte in contrast cu verdele padurii, cu pinii inalti ce starjuiesc imprejur. Dupa ce am poposit si ne-am potolit foamea am reusit sa facem o drumetie prin padure si sa il admiram mai deaproape pana cand a trebuit sa incepem cautarile... caci Ema, vazuta libera a prins urma unor capriore ce venisera sa se adape la lac si a alergat dupa ele ca la vanatoare mai bine de jumatate de ora. Cand credeam ca nu mai dam de ea, caci latratul i se pierduse de mult in padure, o vedem aparand lesinata de oboseala, gafaind si dand din coada ca nu cumva sa o certam pentru disparitia ei prelungita...

     Bucurosi ca am gasit-o ne-am intors langa lac sa o lasam sa isi potoleasca setea si am pornit spre masina, parcata langa un "Aparcamiento libre". Nici nu am apucat bine sa terminam cu instalarea primului cort ca apare domnul padurar si ne atrage atentia ca de fapt camparea nu e libera, nici macar permisa... decat pentru grupuri organizate de elevi, asa ca ne-a indrumat politicos spre un camping din apropiere urmarind tacticos cum ne strangem bagajele, spre dezamagirea noastra.

  

    Insa tot raul spre bine, caci nici la 30 km distanta se afla un camping de 3 stele (Fuente de a Pascuala), in mijlocul unei paduri de pini care ne-a oferit toate facilitatile necesare... inclusi mistreti la miez de noapte. Asta doar in prima noapte, cand au fost uitate portile principale deschise. A doua noapte dupa ce am dat un tur de camping si am vazut un cer instelat cum de mult nu ne-a fost dat sa vedem, ne-am oprit sa ii privim indeaproape prin gardul de plasa; sau ei pe noi! O familie intreaga: mascul, doua femele si doua generatii de godaci draguti care venisera la gard sa manance din painea aruncata de unul din turisti! Nu vreau insa sa ma plang, ci doar sa subliniez farmecul naturii....

    Daca treci peste aceste mici temeri - pe care recunosc ca mi le provoaca tipetele mistretilor si alte zgomote ale salbaticiunilor pe timp de noapte, daca reusesti sa treci cu bine de prima noapte in cort, poti spune ca esti deschis la provocari! Eu una era sa cedez datorita durerii de spate provocata de salteaua subtire de neopren, insa dupa 10 minute de la trezire am uitat de ea; caci linistea padurii, aerul curat si verdele naturii m-a facut sa las in urma aceste mici inconveniente. 

   Si cum copii au rezistat mai bine decat noi, ne-am incumetat sa mai ramanem si a doua noapte bucurandu-ne din plin de farmecul naturii...

    Sambata am stras corturile si am pornit la drum; am amanat masa de dimineata cu gandul sa ne mai bucuram de privelistea incantatoare a lacului si sa o servim intr-un "mirador" amenajat la  marginea drumului...

     Desi experienta la cort lasa impresii puternice, frumusetea naturii e de neegalat; aici si pretutindeni, Dumnezeu  a creat coltisoare de Rai!
       Doar in mijlocul naturii iti aduci aminte ca mai exista liniste si pace in lume, realizezi ca poti sa traiesti mai simplu, sa mananci mai putin- caci te saturi cu aerul curat al padurii, sa folosesti doar doua tricouri in loc de cinci-sase (caci in graba noastra am uitat rucsacul de haine!), ca poti sa stai si sa discuti in jurul mesei la lumina lumanarii nu privind televizorul, ca poti sa te plimbi observand florile, cerul si toate vietatile in direct nu pe facebook... si multe altele. 

       Ne-am intors cu mai multa energie decat am plecat si sper ca cei mici sa inceapa scoala cu forta, cu mintea curata si dorinta de a reveni mereu cu drag in mijlocul naturii....

        Fie ca inceputul toamnei, a anului scolar sa va gaseasca pe toti plin de elan si putere! 
  Cu drag, Nicol!

Parcul turia, In lumina inserarii

     Pornind cu Ioana pe biciclete la o ora destul de tarzie - in jur de 8,30, am ajuns la Orasul Stiintelor tocmai bine! Nu poti sa nu iei un ragaz si sa privesti cum se reflecta in luciul apei cladirle muzeului si Ochiul Magic(Hemisferic), podul sau cladirea operei. Desi ne-am plimbat de multe ori pe aici tot sunt fascinata si pozez asemenea turistului amator constructile realizate cu atata imaginatie.

     In prag de seara culorile devin magice;daca esti o fire nostalgica cerul iti va parea mai special, florile vor capata culori nebanuite si sufletul se va bucura de linistea inserarii.    

   Ceva mai departe de Orasul Stiintelor, imediat dupa Palatul de Arta Reina Sofia, un viteaz Don Quijote de fier sta in mijlocul apei parand ca vrea sa se i-a la intrecere cu aceste impunatoare cladiri. Se pare insa ca ceva il opreste... in spatele lui se afla o frumoasa biserica, Nuestra Señora de Monteolivete ce mi-e atat de draga pentru icoana Maicii Domnului (afisata pe fatada dar si in interior, deasupra altarului) si pentru cupola sa albastra care straluceste frumos in lumina soarelui.

  E o liniste aparenta insa, caci daca te opresti in loc vei auzi fosnetul frunzelor, cantecul greierilor, al brotacilor intr-o baltoaca, ori poti asculta pasarele mai putin somnoroase care se foiesc prin tufe, se ciondanesc pentru vre-un loc mai bun de culcare...

   
     Dar vorbele sunt de prisos; luminile felinarelor din Parcul Turia dezvaluie la orice ora momente de pace si frumusete pe care am vrut sa le impartasesc cu voi prin cateva poze poate mai putin reusite ...dar, la lumina inserarii!

Cu drag,pentru toti nostalgicii!

Sagrada familia

  O minunatie si o podoaba arhitectonica, impresioananta prin detalii, coplesitoare prin culorile care se revarsa in interior...

     Desi am avut ocazia sa o vizitam a doua oara, dupa doi ani, acum bucuria a fost cu atat mai mare pentru ca au resuit si copii sa vada aceasta capodopera pe care Gaudi a lasat-o posteritatii. Inca se lucreaza la detalii, dar toate urmeaza planul maretului artist care impresionat inca de mic de natura a dorit sa adune in opera sa macar o parte din frumusetile Creatorului: crengile arborilor rasfirate spre cer, zborul spiralat al gazelor, gingasia florilor, culorile curcubeului .... si multe altele!

       Toate se imbina atat de armonios incat nu te mai saturi sa privesti, sa te minunezi!

       Si toate spre lauda lui Dumnezeu, o ofranda adusa Sfintei Familii, ce este reprezentata la loc de cinste la intrarea in Catedrala in diferite impostaze importante: drumul Maicii Domnului pe catar alaturi de Sfantul Iosif, Nasterea din iesla Betleemului - in care ingerii vegheaza cantand, pastorii piosi se inchina iar magii aduc daruri; Iosif cu fiul sau Iisus in Templu, cand l-a regasit. In mana artistului piatra parca s-ar fi transformat in lut, atat de fine si expresive sunt detaliile.

   Langa catedrala se afla scoala in care a lucrat maestrul impreuna cu ucenicii sai; acolo s-au pastrat schitele, obiectele de lucru, mobilierul de care s-a servit Gaudi pe toata perioada constructiei. Vreme de 40 de ani, incepand cu 1882, acesta a lucrat si a pus bazele catedralei alaturi de echipa de constructori iar in ultimii 15 ani s-a dedicat exclusiv acestei creatii. In  subsol sunt expuse schite si planuri, machete de care s-au folosit mesterii, dar si bucati din catedrala distrusa in urma razboiului Civil dintre 1936-1939, care a afectat o mare parte a constructie. 

Cu toate acestea schitele originale si machetele au putut fi salvate, astfel ca au ajutat si sunt de folos in continuare pentru desavarsirea catedralei, posibil in 2026.

O declaratie a lui Gaudi, care apare alaturi de fotografiile din muzeu, m-a emotionat pana la lacrimi:

"Nu am nici un regret, ca nu am terminat aceasta biserica".

Si pe buna dreptate, caci pe an ce trece devine tot mai infloritoare, detaliile celor 18 turnuri prind contur si se inalta stralucitoare spre soare.

   

   Dupa vizita in muzeu am mai admirat inca o data exteriorul si ne-am indepartat cu pasi usori; inca o privire, o rugaciune, o multumire!

      Cu pogorirea Sfantului Duh, Tu luminezi si faci sa rodeasca arta pictorilor, inspiratia poetilor, gandirea savantilor. Cu puterea cunoasterii de sus patrund ei legile Tale, luminandu-le adancul intelepciunii Tale de Ziditor. Lucrarile lor si fara de voie Te marturisesc: O, cat de mare esti in operele lor, cat esti de mare in omul pe care Tu l-ai facut!

    Slava Tie, Celui ce Ti-ai aratat puterea in legile ce carmuiesc zidirea;

    Slava tie, ca toata faptura e plina de legile pe care i le-ai randuit;

    Slava Tie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tau;

    Slava Tie, pentru ceea ce cu intelepciune ne-ai ascuns;

    Slava Tie, pentru geniul mintii omenesti;

    Slava Tie, pentru puterea de-a lucra cele de folos;

    Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei;

    Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Tradafiri in cinstea Sfintilor Apostoli

  Cuvine-se sa ii cinstim pe Sfintii Apostoli, purtatori de har si Duh Sfant care au imbogatit pamantul prin puterea vorbelor si a spiritului, prin marturisirea credintei lor in Hristos:

Sfantul Apostol Petru, numit si "Piatra bisericii" lui Hristos lepadand pescuitul pe ape a devent Pescar de oameni

Sfantul Apostol Pavel, chemat mai tarziu la apostolie dar care a propovaduit credinta crestina cu inversunare pana la adanci batranete;

Sfantul Apostol Andrei, fratele Apostolului Petru, a adus credinta crestina si pe pamantul  romanesc 

Sfantul Apostol si Evanghelit Matei care a lepadat vama pentru Hristos, scriind prima Evanghelie;

Sfantul Apostol si Evenghelist Ioan, cel mai tanar dintre apostoli, care s-a invrednicit a fi numit "fiu al Maicii Domnului";

Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, cel care a zugravit pentru intaia oara Chipul Maicii Domnului;

Sfantul Apostol si Evanghelist Marcu, insotitorul Apostolului Pavel si fondatorul Bisericii Alexandriei;

Sfantul Apostol Iacov, fratele Sfantul Apostol Matei;

Sfantul Apostol Filip, cel care a zis:"Am aflat pe Hristos, despre care au scris Moise în Lege şi proorocii."

Sfantul Apostol Vartolomeu  care a talamcit Evanghelia scrisa de Evanghelistul Matei in limba hindu; 

Sfantul Apostol Toma, zis necredinciosul care a pipait ranile Domnului Hristos dupa Invierea acestuia;

Sfantul Apostol Simon, ginerele din Cana, la nunta caruia Domnul Iisus a facut prima sa minune transformand apa in vin;

Sfantul Apostol Matia care a venit la apostolie cu voia Domnului, prin tragere la sorti.

Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă. 

Sper ca acesti trandafiri minunati pe care i-am regasit la inceput de iunie in gradina botanica de la Balcic sa va aduca bucurie si incantare!

Frumusetea Pamantului, partea a III- a

         Alte meleaguri, fiecare cu farmecul lor, caci Bunul Dumnezeu a impartit cu darnicie frumusetea pretutindeni in lume. Iar pentru oamenii harnici pamantul va da mereu roada!

 In apropiere de Felixstowe, Marea Britanie 

   Bucurandu-ma de albastrul infinit al Marii Mediterane 

   O oaza de verdeata  pe Canalul Suez

 Un parc cu pini umbrela in Roma care ne-a cucerit de la prima vedere!

Copacii colorati in nuante tomnatice se oglindesc in lacul din Parcul Bourghese, Roma   

      Tarmul Marii Mediterane inconjoara cu blandete Insula Porumbelului in Kusadasi, Turcia

Manastirea Rousanou de la Meteore se inalta semeata in Campia Tessaliei,Grecia alaturi de alte cinci manastiri. Cladite pe stanci de monahi la inceputul sec. XIV aceste locuri minunate iti patrund in suflet si te apropie mai mult de Creator.

   Poate cea mai fotografiata dintre manastiri: Rousanou care adaposteste si Moastele Sfantului Haralambie

   Apus de soare la poalele muntilor  in localitatea  Kastraki

    Cap Kaliakra, Bulgaria este un promontoriu calcaros scaldat de apele Marii Negre care te surprinde prin salbaticie si frumusete; in 1930 Grigore Antipa infiintase aici o statie de cercetare a vietatilor marine; tot aici puteti zari ruinele cetatii Tirizis construite de  daci in sec. XIV si o bisericuta inchinata Sfantului Nicolae. 

Vedere din Parcul Guell; desi in august soarele incalzeste cu putere, tufele de trandafiri japonezi (hibiscus) decoreaza din belsug aleile si boltele construite de Gaudi iar papagalii se simt ca la ei acasa printre palmieri.

         Unul din multele golfuri formate de Marea Mediterana in zona Costa Brava, Spania

 Coasta dantelata din nord-estul Spaniei ofera privelisti minunate la orice pas; una din ele este si cea de la cetatea medievala Tossa del Mar;

   Vechea Biserica Sant Joan aflata in rezervatia Montserrat  rezista de secole pe creasta muntilor, amintind de credinta calugarilor catalani.

   Langa tarmul orasului Onsala, Suedia, lebedele cauta de mancare in apele limpezi ale Marii Nordului

   Rezervatia Vallda Sando aflata la o ora distanta de Kungsbacka, Suedia scaldata de razele soarelui...

 Branduse primavaratice

Pentru mine, cel mai frumos rasarit de soare si primul pe care l-am vazut la malul marii!

Doamne, ce bine e sa fii ospetele zidirii Tale:

vantul bine-inmiresmat, muntii care tind spre cer, 

apele ca niste oglinzi nemarginite in care se rasfrang aurul razelor si curgerea usoara a norilor,

intreaga fire sopteste tainic, toata e plina de mangaiere,

pasarile si dobiotacele poarta pecetea iubirii Tale.

Binecuvantat este pamantul cu frumusetea cea degrab trecatoare care desteapta dorul de vesnicul locas unde intru nestricacioasa frumusete se aude cantarea: Aliluia!

Partea I

Partea a II -a