Aflat la aprox. 660 km de Constanta, langa granita turceasca, Alexandroupoli ne-a intampinat in jurul orei 16 cu frumoasele case albe, lendri, arbori de matase,palmieri si mai ales maslini.
Locatia aleasa de Florin a fost excelenta pentru acest prim popas in Grecia, pentru ca se afla in afara aglomeratiei orasului, si totusi ne permitea sa vedem intinderea albastra a Marii Egee.
Copii au avut piscina aproape, noi am putut sa ne relaxam pe terasa privindu-i si briza placuta a marii ne-a ajutat sa ne reface puterile dupa unsprezece ore de stat in masina.
Desigur ca puteti afla multe date istorice despre oras, de aceea nu voi intra in astfel de amanunte; ma rezum sa amintesc ca orasul a inceput sa se dezvolte in anul 1850 datorita unei colonii de pescari. Avand o istorie zbuciumata, fiind tinta turcilor, bulgarilor si rusilor deopotriva, acest oras are astazi un aspect pitoresc, cu un puls tipic grecesc: comert dezvoltat, taverne si terase la tot pasul, portul animat de barci de pescari sau de agement, si greci bronzati care servesc linistiti frappe-ul sau cafeaua privind trecatorii.
Intr-un astfel de decor ai senzatia ca doar 50% din oameni muncesc, iar restul sunt turisti la ei acasa, astfel ca seara si dimineata terasele sunt pline: localnici si turisti...copii care se joaca pe langa parinti, pisici care dormiteaza la umbra.
In cele doua zile am incercat sa simtim pulsul orasului; desigur, duminica dimineata ne-am bucurat de slujba in biserica din Nea Chili -localitatea aflata la 10 min de Alexandroupoli, unde eram cazati.
De acolo am facut o plimbare pe faleza, pana la far si fiind ora pranzului ne-am oprit la o patiserie intalnita in drum.
Colindand strazile la intamplare am zarit turlele unei biserici, asa ca am pornit intr-acolo.
Am avut bucuria sa dam de frumoasa biserica cu hramul Sfantul Nicolae- protectorul orasului,
unde am asistat pentru un sfert de ora la botezul unui baietel
Totul era foarte frumos organizat la intrarea in biserica, iar pe o masa aveau pregatite dulciuri, marturii si tot felul de aranjamente pentru invitati, care mai de care mai atragatoare! Ioana cum e curioasa tare, s-a dus sa admire si astfel a primit 3 martuii de pus in piept: pe o agrafa erau prinse o curciulita, o barcuta si un ochisor pentru deochi.
Mai pe seara am facut o plimbare pana la mare, admirand pe drum curtile ingrijite, cu lendri la gard sau cu tufe de levantica.
Am reusit sa gasim si cateva scoici, dar cum pietrele sunt o mare pasiune ne-am intors la hotel cu buzunarele pline...
si pentru ca o tufa de levantica se desfasura pe jumatate la drum, ascunsi de umbra inserarii am facut un buchetel sa avem amintire parfumul ei in dulap...
